Rafinat si terifiant, un clasic al filmelor horror.Un film iconic pentru genul horror, printre cele mai bune ale anilor ’90, regizat de Bernard Rose si inspirat de nuvela emblematica a lui Clive Barker, The Forbidden. Pelicula imbina ingenios o atmosfera apasatoare si intunecata cu niste imagini chinuitoare si memorabile, elemente esentiale si specifice filmelor de gen din perioada lor de glorie. Este o productie infricosatoare care readuce cateva legende urbane si le transforma foarte bine intr-un cosmar original si bantuitor.
Helen Lyle (Virginia Madsen) este o studenta care decide sa scrie o teza despre miturile locale. Viziteaza o zona a orasului ei natal, unde afla despre legenda lui Candyman (Tony Todd), un barbat straniu cu un carlig in locul mainii drepte, care isi face aparitia in momentul in care i se spune numele de cinci ori in fata unei oglinzi. Cu toate ca Helen este sceptica in privinta credibilitatii povestii, oamenii din zona sunt cu adevarat speriati. Ignorand avertismentele localnicilor, ea isi incepe cercetarile in locul cel mai vizitat de Candyman. Mitul incepe sa prinda viata, persoanele din jurul ei fiind ucise brutal cu ajutorul unui carlig.
Scenariul este inteligent scris si mereu cu un pas inaintea privitorului, replicile sunt foarte interesante, iar jocul actorilor principali este incredibil, o relatie stranie, ametitoare, intre o femeie si o entitate din alta lume. Coloana sonora compusa de Phillip Glass este extrem de potrivita, cu toate ca este diferita de muzica folosita de obicei in filmele “slasher”, in cazul de fata aceasta fiind mai rafinata si mai misterioasa, asemeni peliculei. Efectele speciale realiste ajuta si ele la crearea unor imagini grotesti, care inspaimanta si lasa urme adanci in mintea privitorilor.Regizorul, in colaborare cu autorul nuvelei, au reusit sa portretizeze unul dintre cei mai cunoscuti si mai temuti, dar totusi simpatizati, antagonisti ai filmelor de groaza, Tony Tood reusind sa dea viata unui personaj misterios si halucinant.
Candyman uimeste prin starile pe care le induce, de la tensiune insuportabila, la frica. Ideile pe care le transmite cu o usurinta extraordinara, duc filmul la bariera dintre horror si thriller psihologic. Stilul de filmare, luminile si muzica obsedanta sunt o companie sinistra pana la final.Cu siguranta, Candyman va ramane in mintea celor care l-au vizionat ca un film demn de revazut, o pelicula memorabila pentru cinematografia universala. Pentru mine acesta ramanand unul din filmele de referinta ale genului Horror.
Nota Esenta Filmelor: 10
Trailer pentru Candyman (1992):
Clarice Starling (Jodie Foster) este o tanara agenta FBI, printre cei mai buni din breasla ei. Aceasta primeste de la Jack Crawford (Scott Glenn), superiorul ei, insarcinarea de a investiga un caz criminalistic deosebit de complex, cel al lui “Buffalo Bill”, un ucigas foarte periculos, care obisnuieste sa rapesca tinere si sa le jupoaie pielea, ultima ostatica fiind fiica unui senator american. La rezolvarea cazului, ea trebuie sa viziteze spitalul de nebuni din Baltimore, acolo unde este inchis unul dintre cei mai duri si mai geniali criminali din toate timpurile, canibalul Hannibal Lecter (Anthony Hopkins). Acest briliant monstru, de profesie psihiatru, se poate transpune in pielea urmaritului si sa-i prevada actiunile. Evident, rafinatul Hannibal este prea destept pentru a oferi astfel de informatii prea usor, asa ca o atrage pe tanara Clarice intr-o relatie incomoda si nelinistitoare, in cursul careia ii propune ca, in schimbul parerilor lui, aceasta sa-i permita accesul la amintirile copilariei sale. Filmul se concentreaza, in unele scene memorabile, asupra discutiilor celor doi, purtate in temnita intunecata si sinistra unde este inchis Hannibal, despartiti doar de un ecran de sticla.
Atat Hopkins, cat si Foster fac un tur de forta actoriceasca, intre ei nascandu-se o relatie fascinanta, care atrage ametitor privitorul. Hannibal a ramas in istoria cinematografiei ca unul dintre cele mai memorabile si mai interesante personaje din toate timpurile.
Genialitatea, rafinamentul si nebunia lui Lecter se poate revela dintr-o replica extraordinara a lui ramasa celebra:
Pelicula incanta, dezgusta sau uimeste pe oricine se incumeta sa o vada, atat prin imaginile care trec usor de la grotesc la frumusete artistica, cat si prin replicile incarcate de o alura mistica foarte complexa. In primele zeci de minute ale filmului, se creaza o conexiune intre privitor si filmul in sine, dialogul fiind aproape absent, iar imaginile avand fiecare semnificatia ei. Principalul atacat, pe tot parcursul scenelor, este omul si religiile pe care le-a creat pentru a-si “controla” semenii in diferite feluri, de la razboaie pana la reducerea la material a divinitatii. Alchimistul, jucat de Jodorowsky, ii indeamna pe cativa oameni alesi de el la o calatorie existentiala, spre Muntele Sfant, acolo unde vor putea sa gaseasca secretul vietii vesnice. Cei alesi sunt fiecare prezentati, primul fiind un Iisus straniu care reprezinta Pamantul, iar ceilalti reprezentari ale laturilor umane bolnave, avand si ei un corespondent cosmic, in cazul de fata cate o planeta, fiind descrisa si viata de acolo, bazata pe intelegerea astrologica si alchimica clasica a ei. Calatoria presupune renuntarea la orice implica materialul si trecerea prin diferite ritualuri purificatoare. Finalul, insa, se poate sa dezamageasca prin simplul fapt ca nu exista, privitorul fiind indreptat inapoi spre propria lui realitate. Mai bine spus, ce inseamna sa pasesti intr-o calatorie spre nemurire alaturi de personajele din film, ca mai apoi la sfarsit sa te reintorci la realitatea de unde ai plecat.
Imaginile sunt impresionante, Jodorowsky reusind sa creeze diferite stari privitorului. Ideile vizionare exprimate sunt ceva mai greu de inteles, fiecare avand propria lui forma de a le percepe. Stilul caracteristic regizorului se mai poate observa si la altii din breasla lui, cum ar fi David Lynch sau David Cronenberg. Filmul este plin de violenta, sexualitate si imagini halucinante, care vor lasa o urma de discomfort oricui il priveste. Coloana sonora este foarte potrivita, creand o atmosfera ciudata si ireala.
The Holy Mountain este o pelicula greu de expus in cuvinte, lucru pe care si Jodorowsky il arata, folosind tehnica imaginii. Este un film apreciat sau, in caz contrar, neinteles, lucru care il face iubit doar de o anumita categorie de oameni. Nu este numai o capodopera, este o experienta unica si fantastica care trebuie privita cu sufletul.
Donnie Darko (Jake Gyllenhaal) este un tanar care sufera de o forma usoara de schizofrenie si paranoia, sau cel putin asa pare la prima vedere. El se trezeste la inceputul filmului pe marginea drumului, imbracat in pijamale si in ciuda situatiei ciudate in care se afla, nu pare deloc deranjat. Urmatoarea scena are loc la masa, unde acesta de cearta cu sora lui (Maggie Gyllenhall), reusind sa o aduca la disperare pe mama lor. In urmatoarea noapte, se ridica somnambul din pat, urmand o voce stranie a unui barbat imbracat intr-un costum infricosator de iepure, numit Frank (James Duval), care ii spune ca sfarsitul lumii va veni in 28 de zile, 6 ore, 42 de minute si 12 secunde. In continuare, pelicula prezinta incercarea tanarului de a intelege aceasta predictie ciudata si influenta pe care o are acest prieten imaginar asupra vietii lui. Stilul de filmare este absolut remarcabil, Kelly reusind sa surprinda unele scene memorabile. De mentionat ar fi chiar si numai prezentarea liceului, pe fundal cu piesa celor de la Tears for Fears, Head over Heels. Dintre toate personajele prezentate, in evidenta iesind batausul scolii, nou venita (Jena Malone), directorul scolii si unii profesori. Dintre acestia, pe parcursul povestii, se remarca Karen Pomeroy (Drew Barrymore), o profesoare de literatura care este nevoita sa ramana in tiparul clasic de predare al scolii si profesorul Kenneth Monnitoff (Noah Wyle). Un alt personaj remarcabil este Jim Cunningham (Patrick Swayze) care a reusit sa se imbogateasca de pe urma sfaturilor despre imbunatatirea propriei persoane oferite de el. Donnie este considerat un ciudat de catre majoritatea oamenilor, iar singura persoana cu care poate discuta este psihologul sau, care prin hipnoza regresiva reuseste sa aiba acces la gandurile lui. Frank il convinge pe Donnie sa participe la numeroase fapte vandaliste, care au o influenta asupra sfarsitului lumii. Un subiect explorat in film este calatoria in timp. Singurul mod de a schimba viitorul, dupa cum crede si Donnie Darko.
Pe parcursul peliculei, apar diferite concepte stiintifice destul de dificil de inteles despre calatoria in timp, lucru care face filmul si mai greu de vizionat si explicat. Sentimentele primare sunt descrise exceptional cu ajutorul personajelor. Scenariul este alcatuit din diferite piese, in final reiesind o constructie demna de tinut minte, dar nu perfecta.In final, Donnie Darko este un film despre oamenii care au simtit viata si toate emotiile care o compun. Replicile extraordinare sunt si ele un punct forte al filmului, din care voi da un singur exemplu dintr-o conversatie memorabilia intre Donnie si Frank, dar care este revelator:
Sfarsitul este si el unul dintre scenele memorabile ale acestei pelicule, un final terifinat. Este un film care trebuie urmarit cu foarte mare atentie, nefiind o productie pentru toata lumea.O experienta unica, fascinanta si care va incanta prin povestea originala, ciudata si superba.
Viziunea unui viitor intunecat si apocaliptic era foarte la moda pe vremea respectiva, asa cum o dovedesc atat de multe productii de atunci, dintre care voi aminti numai foarte cunoscutele Mad Max II (1981) si Escape from New York (1981) in regia lui John Carpenter. Povestea din The Terminator descrie, in fond, incercarea viitorului de a schimba trecutul si de a obtine control deplin asupra lui. Aceasta idee nu este deloc straina scriitorilor de gen, cum ar fi Philip K. Dick. Scenariul filmului a fost scris de James Cameron si Gale Ann Hurd si este inspirat din alte doua scenarii ale lui Harlan Ellison, Soldier si Demon with a Glass Hand. In aceasta pelicula, Pamantul este in plin razboi planetar intre oameni si roboti. Cazua acestuia este, asa cum se afla din filmele viitoare ale seriei, dorinta oamenilor de a obtine controlul total asupra tehnologiei de orice fel. Revenind insa la sinopsis, masinariile decid sa trimita un cyborg in viitor pentru a o ucide pe mama conducatorului rezistentei oamenilor, John Connor. Acest robot futuristic este un Terminator, adica o masinarie cu aspect si tesut uman. In trecut mai este trimis si Kyle Reese (Michael Biehn), un soldat al rezistentei, de care depinde soarta umanitatii. Terminatorul porneste in cautarea lui Sarah Connor (Linda Hamilton) avand misiunea de a o elimina cu orice pret, in ajutorul ei venind Kyle Reese. De aici, urmarirea dintre cele doua forte opuse si actiunea atinge cote impresionante.
Avantajul acestui film, devenit in timp un clasic al genului, este imbinarea ingenios realizata de James Cameron a elementelor traditionale Science-Fiction-ului, lucru care aduce piese inovatoare pentru acest stil de filme, care fascineaza privitorul.